Cine ar fi putut sa creada ca in spatele unei capitale atat de agitate si atat de zgomotoase, se pot ascunde nopti reci si pustii, in care nimic nu misca…absolut nimic…
E trecut de mult de ora 3:00. O lumina alba se vede dincolo de ferestrele in spatele carora se ascunde un val de caldura. Ma ridic tacut si pornesc spre fereastra, deschid incet usile de la balcon si ma strecor printre ele… simt un aer rece care parca ma imbratiseaza. Deschid unul din geamurile balconului, si pentru cateva clipe raman nemiscat si tacut.
Era o tacere mortuara, care m-a facut sa raman stupefiat, demonstrandu-mi ca « Monstrul » se transforma peste noapte,iar, dintr-un infern in care fiecare merge, fuge, rade, tipa, gafaie, respira, nu mai ramane nimic…Parca lipsit de orice urma de viata…ramand doar o tacere ca de cimitir.
Un aer ciudat ma imbia. Ceata care se asternuse peste oras, si linistea acestuia, il facea sa para iesit dintr-un film de groaza, sau dintr-un joc reusit. Becul de pe stalpul din fata balconului emana o lumina palida, care era absorbita de ceata. O scurta adiere de vant ma face sa-mi arunc privirea spre o frunza care cadea linistita, luandu-i parca o venicie pana ce a atins pamantul rece si ud. Afundat in tacere, trag in piept aerul rece, dupa care raman din nou nemiscat pentru cateva clipe privind in gol spre bulevard. Ma retrag printre usile balconului, pe care le inchid in liniste.
Uite ca in spatele Bucurestiului aglomerat din timpul zilei, frumos luminat si agitat in unele nopti, pe care mai toti le stim din auzite sau din trairi, ca fiind « nopti albe » in diferitele cluburi si discoteci, se ascunde in unele nopti, un oras atat de tacut, care respira greoi si linisit, parca rapus….
Un aer ciudat ma imbia. Ceata care se asternuse peste oras, si linistea acestuia, il facea sa para iesit dintr-un film de groaza, sau dintr-un joc reusit. Becul de pe stalpul din fata balconului emana o lumina palida, care era absorbita de ceata. O scurta adiere de vant ma face sa-mi arunc privirea spre o frunza care cadea linistita, luandu-i parca o venicie pana ce a atins pamantul rece si ud. Afundat in tacere, trag in piept aerul rece, dupa care raman din nou nemiscat pentru cateva clipe privind in gol spre bulevard. Ma retrag printre usile balconului, pe care le inchid in liniste.
Uite ca in spatele Bucurestiului aglomerat din timpul zilei, frumos luminat si agitat in unele nopti, pe care mai toti le stim din auzite sau din trairi, ca fiind « nopti albe » in diferitele cluburi si discoteci, se ascunde in unele nopti, un oras atat de tacut, care respira greoi si linisit, parca rapus….
